Chinchilla

Originara din Chile, se intalneste in pesterile si crevasele din regiunea muntilor Anzi. Aceste micute rozatoare sunt foarte sociabile, ele traind in mediul natural in colonii de pana la 100 de indivizi. Astfel ele se pot apara usor de eventuale atacuri din partea pradatorilor cum ar fi: vulpile, vulturii, serpii, bufnitele sau alti pradatori de noapte. Ele profita si de darurile naturii in lupta lor de supravietuire: blana de culoare deschisa, asemanatoare pietrelor, este un camuflaj ideal; coada groasa si solida joaca un rol important in pastrarea echilibrului atunci cand fac salturi bruste pentru a scapa de pradatori; ochii lor nefiind bine dezvoltati pentru intuneric, se folosesc de mustatile lungi pentru a se orienta noapte printre pietre; labele din spate o ajuta sa faca salturi mari; blana deasa o apara de frig, virusi, purici, si in cazul cazaturilor. In climatul arid al muntilor, apa lipseste asa ca singura sursa de apa a chinchillei este apa condensata pe stanci dimineata. Este un animal cochet, fiind preocupat permanent de ingrijirea blanii, astfel ea face baie in nisip sau praf.
Ca orice rozator, chinchilla este vegetariana, hrana ei compunandu-se din scoarta de copac, fructe, radacini – in libertate; in captivitate putem sa-i oferim cu succes: lucerna, fan, bobite de paine. O chinchilla nu va manca niciodata mai multa hrana decat are nevoie, de aceea puteti sa-i umpleti bolul ori de cate ori e gol. Astfel un kilogram de bobite de paine ar trebui sa-i ajunga o luna. Fanul sau lucerna pot fi la discretie. Ii mai puteti oferi din cand in cand 1-2 stafide sau 2 nuci pe zi, insa nu exagerati deoarece aceste “delicatese” ii vor scurta viata, ea asimiland grasimile aflate in ele.

Cusca chinchillei va trebui sa fie din sarma groasa, nevopsita sau acoperita cu plastic, deoarece are tendinta de a o roade; sa fie suficient de mare pentru ca animalul sa se simta confortabil, ea fiind o fire viioaie are nevoie de suficient spatiu pentru a alerga si catara in voie; usita de la intrare sa nu fie mai mare de 8/10 cm, ea putandu-se strecura prin spatii foarte mici.
Cusca trebuie curatata des pentru a preveni imbolnavirea sau infectarea cu bacterii a chinchillei, astfel, pentru a va usura munca puteti folosi ziare ca asternut, schimbarea lor cu regularitate va mentine cusca fara miros urat. Este indicat sa-i dezinfectati cusca cel putin o data pe luna, momente in care ea va fi scoasa afara din cusca.
Cusca va fi pozitionata intr-un loc ferit de razele directe ale soarelui, de frigul excesiv in perioadele reci ale anului, dar intr-un loc caldut si ventilat, fara cabluri electrice in apropierea ei. Ar fi indicat ca temperatura din camera in care se afla cusca sa nu depaseasca 25 de grade Celsius. Daca totusi acest lucru se intampla incercati sa scadeti temperatura sau sa oferiti chinchilei un vas cu cuburi de gheata. Daca insa animalul este adormit, nu-l treziti, deoarece ele fiind foarte active, pot face stop cardiac din cauza caldurii.

Cusca chinchilei va trebui sa contina vasele pentru mancare, de preferat de tipul celor atasabile pe peretele custii, pentru a nu le putea rasturna sau a le folosi pe post de toaleta. Rezervorul de apa trebuie sa fie prevazut cu teava sau jgeab, ambele metalice, sau daca rezervorul e din plastic e de preferat sa fie amplasat in afara custii pentru a nu fi ros. Cateva pietre ponce o vor ajuta sa-si mentina dintii la o marime constanta, acestia crescand pana la 12 mm pe an, sau mai puteti sa-i puneti bucati de lemn (mar, par, alun, pin, salcie), insa evitati esentele care ar putea sa o otraveasca (mesteacan, stejar, portocal, cires, prun, nuc, ramurele proaspete de pin).

Curatarea si perierea sunt esentiale pentru aceasta rozatoare. Ea adora sa faca baie intr-un praf special pentru ea, de doua ori pe saptamana fiind suficient. Nu ii puneti nisip. Completati praful dupa fiecare baie, iar cand in acesta s-au format cocoloase, schimbati-l. Nu permiteti chinchillei sa se imbaieze timp de 10 zile dupa ce a dat nasete puilor, pentru a preveni infectarea. Nu spalati niciodata chinchilla cu apa. Daca totusi s-a udat pe blana, rostogoloti animalul prin praful sau de baie sau uscati-o cu feonul, avand grija ca aerul sa nu fie prea fierbinte.

Daca aveti mai multe exemplare aveti grija ca fiecare sa aiba propria cutie cu praf, astfel evitati transmiterea eventualelor boli.